Steven Greer acuză guvernul american de o falsă transparență în privința OZN-urilor

Mureșan Marius Laurențiu Publicat: Actualizat:

Cine este Steven Greer

Dr. Steven Greer este un fost medic de urgență american care, în 1990, a renunțat la practica medicală pentru a se dedica în întregime studiului fenomenelor aeriene neidentificate. A fondat Centrul pentru Studiul Inteligenței Extraterestre (CSETI) și, câțiva ani mai târziu, Disclosure Project — o organizație care susține că a strâns, în peste trei decenii, sute de mărturii ale unor foști militari, oficiali guvernamentali și angajați din industria de apărare, cu privire la existența unor programe secrete legate de tehnologie neconvențională. Greer este autorul mai multor cărți și documentare pe această temă, printre care Sirius și Unacknowledged, și a susținut de-a lungul timpului briefinguri pentru oficiali guvernamentali americani, inclusiv din anturajul unor președinți. Unii cercetători din comunitatea care studiază fenomenul OZN i-au contestat metodele și unele dintre afirmații însă autenticitatea muncii sale merită analizată mai în amănunt.

„Un slow roll” al dezvăluirilor oficiale

Pe 8 mai 2026, președintele Donald Trump l-a instruit pe secretarul Apărării, Pete Hegseth, să declasifice documentele guvernamentale legate de fenomenele aeriene neidentificate. În aceeași zi, Greer a organizat o conferință de presă la National Press Club din Washington, marcând 25 de ani de la primul eveniment public de acest fel organizat de el.

În lunile care au urmat, guvernul american a publicat patru tranșe de documente — printre care imagini din misiunile Apollo, rapoarte FBI și CIA, și mărturii ale unor ofițeri federali despre fenomene aeriene neexplicate. Greer consideră însă că este vorba despre un proces deliberat de temporizare, pe care l-a numit „slow roll”: potrivit lui, materialul făcut public până acum este „practic neconsecvent”, în timp ce dovezile cu adevărat semnificative rămân ascunse. El susține că arhiva propriei organizații, adunată în 36 de ani, conține mărturii, fotografii și înregistrări „mult mai consistente” decât tot ce a fost dezvăluit oficial până acum.

Un alt element central al discursului său este ideea că nici măcar președinții sau oficialii de cel mai înalt rang nu au acces automat la toate programele clasificate legate de acest subiect. Greer numește situația o urgență de gradul cel mai înalt și avertizează că ritmul lent al dezvăluirilor „erodează încrederea în guvern”.

Tehnologie umană, nu extraterestră, spune el, în multe cazuri

Una dintre cele mai neașteptate poziții ale lui Greer este că, în opinia sa, majoritatea obiectelor observate ca OZN-uri nu sunt nave extraterestre, ci tehnologie terestră secretă de propulsie electro-gravitațională — dezvoltată, susține el, începând cu anii 1950, posibil prin inginerie inversă a unor tehnologii recuperate. El a menționat explicit companii precum Lockheed Skunk Works, Northrop Grumman și Raytheon ca fiind, în viziunea sa, depozitarele acestor tehnologii avansate. Totuși, Greer nu exclude complet ipoteza extraterestră: el afirmă că unele dintre obiectele observate sunt, spune el, „fără îndoială, neumane”.

Extratereștrii nu sunt răul — frica este instrumentul de control, spune Greer

Poate cea mai distinctă temă din discursul lui Greer este convingerea sa fermă că civilizațiile extraterestre pe care le presupune implicate în aceste fenomene sunt binevoitoare, nu ostile. El respinge în mod repetat narațiunea populară a „extratereștrilor răi” — abducții, mutilări de animale, invazii — pe care o consideră o construcție artificială, nu o realitate.

În opinia sa, această poveste a pericolului extraterestru servește unui scop foarte pământean: menținerea fricii publice ca instrument de control, folosit pentru a justifica bugete militare uriașe și militarizarea spațiului. Greer a mers chiar mai departe, afirmând că grupuri de interese din umbră ar putea orchestra la un moment dat un eveniment „regizat” — o falsă amenințare extraterestră — menit să unească opinia publică în jurul unei noi curse a înarmării, de această dată îndreptate, cel puțin aparent, împotriva unui inamic venit din afara Pământului.

Din această perspectivă, Greer separă net cele două tipuri de „amenințare” despre care se vorbește adesea împreună: pe de o parte, spune el, sunt civilizațiile extraterestre reale, pe care le descrie drept avansate din punct de vedere tehnologic și spiritual, nu ostile; pe de altă parte, este frica — indusă, cultivată și exploatată de actori umani — folosită ca pârghie de putere.

O poveste care merită urmărită cu atenție și discernământ

Indiferent de poziția fiecăruia față de afirmațiile lui Steven Greer — unele susținute de documente și mărturii, altele greu verificabile — dezbaterea pe care o alimentează atinge o întrebare mai profundă decât simpla curiozitate despre viața extraterestră: cât de mult din ceea ce credem astăzi despre lume este modelat de frică, și cât de mult ar putea schimba, în bine, o abordare bazată pe transparență, curaj și deschidere reciprocă — între oameni, și, poate într-o zi, între civilizații.

Surse:

Scriitor / Jurnalist

Alte articole