Masa care unește, tabăra care dezbină
Ca și merdeneaua din Piața Amzei, „Masa care unește” a arătat, încă o dată, scindarea și dezbinarea care a început să fie tot mai vizibilă în societatea românească. În loc să fie un pretext pentru a amplifica un mesaj de unitate, pe unii această acțiune i-a iritat. Iar asta arată că există, în prezent, două tabere în România. Și atâta timp cât alegi să faci parte din aceste tabere, alegi să faci parte din problemă.
Este de înțeles că unii oameni au fost radicalizați din cauza abuzurilor de putere ale autorităților, a politicilor aberante, a lipsei de profesionalism, a corupției și a manipulării evidente din mass-media. Este de înțeles și necesitatea de a-i trezi pe oamenii care „dorm” și nu înțeleg gravitatea situațiilor care se petrec la nivel politic. Dar a folosi aceste lucruri ca pretext pentru a „lovi” în mulțimi de oameni care fac parte din aceeași țară cu tine, doar pentru că au fost la o masă, va fi perceput ca o formă de agresivitate gratuită, nu ca un demers menit să trezească conștiințele.
Disprețul față de oamenii obișnuiți nu vine dintr-o singură direcție. Cu câteva săptămâni în urmă, tot în București, un antreprenor cunoscut pentru un local din centru a ironizat public clienții unei patiserii de cartier, sugerând că gustul lor e needucat. Reacția a fost un val de solidaritate cu patiseria tradițională — oameni care nu s-au cunoscut niciodată, făcând coadă ca să cumpere merdenelele care se vând acolo. Pe de altă parte, credincioși care merg la pelerinaje, sunt numiți frecvent, în același registru disprețuitor, „pupători de moaște” — pentru simplul fapt că practică o credință pe care alții o consideră depășită. Cu ceva mai mult timp în urmă, într-o emisiune difuzată la un post de televiziune, un jurnalist s-a referit la susținătorii unui candidat independent de la alegerile prezidențiale din 2024, folosind expresia „pleava asta a societății care-l susține…” Toate acestea nu sunt o apreciere, ci o formă de umilire a celor care gândesc altfel.
Amândouă direcțiile duc în același loc: la un dispreț reciproc care nu mai are nevoie de motive reale ca să se exprime. Iar dacă acum unii, dintr-o parte sau alta, jignesc oameni din aceeași țară cu ei doar pentru că „nu s-au trezit” sau pentru că „nu gândesc corect”, ce anume hrănește asta, dacă nu chiar scindarea de care se plâng? Din păcate, ruptura aceasta a societății începe să fie alimentată conștient sau nu, și de unii, și de alții. Chiar și dintre cei care se arată șocați, pe bună dreptate, de faptul că politicienii europeni alimentează retorica războiului din Ucraina, uită că acel conflict a pornit, la bază, tot de la polarizarea internă, radicală între o populație orientată spre Est și una orientată spre Vest, ambele alimentate din exterior, care au degenerat în 2014, în războiul civil îngrozitor din Dombas. Acum asistăm la „roadele” lui nefaste: războiul din Ucraina și riscul declanșării unui conflict mondial. Doar pentru că oamenii au alimentat o tabără, care credeau ei că este singura care are dreptate.
Măcar cei care mai sunt lucizi să dea dovadă de înțelegere: nu mai loviți în oamenii de lângă voi. Suntem cu toții în aceeași barcă.
